2

Remus cel arogant

Ma cheama Remus si sunt arogant !

In ultima perioada ma tot intalnesc cu cuvantul aroganta, atribuit comportamentului meu din anumite situatii. Ca si vorba din popor, daca din ce in ce mai multe persoane iti spun acelasi lucru, atunci trebuie sa iei masuri. Asa am luat si eu masuri si am inceput sa analizez acest lucru. Rezultatul il puteti regasi in randurile de mai jos.

Tin sa le multumesc tare mult celor apropriati care mi-au impartasit feedback-ul lor sincer si constructiv privind acest comportament. Datorita lor, concluziilor extrase din sesiunile de coaching dar mai ales trairilor personale m-am decis sa analizez putin situatia.

arogant eu

Recomand sa incepem prin a explica putin ce este aroganta si cum se manifesta ea. Vreau sa clarific de la inceput faptul ca ma refer la o aroganta din comportamentul in relatia cu cei din jur si nu o aroganta data de ingamfare, nasul pe sus sprijinite contul de la banca, mostenirea unor rude sau vedetismul din talk-show-urile TV.

Ce este aroganta ?

Din punctul meu de vedere si din ce am studiat recent, aroganta este :

- din perspectiva leadership-ului organizational, aroganta este un fel de credinta oarba in propriile opinii. In conditii normale, liderii inteligenti isi pot da seama cand sunt prea incapatinati, prea limitati si plini de sine. Din pacate, majoritatea liderilor de astazi lucreaza in conditii de stres extrem, ceea ce ii face incapabili sa isi dea seama ca actiunile si comportamentul lor ii stanjenesc pe cei din jur sau poate chiar pe ei insisi.

- aroganta apare in momentul in care omul este atat de convins ca e bine ce isi propune sa faca. Aceasta duce la o capacitate scazuta de invatare si o perspectiva limitata de a vedea lucrurile. Adesea ei reinterpeteaza datele si parerile astfel incat sa se potriveasca cu propria viziune asupra lumii.

- este sentimentul cand te crezi cel mai bun sau iti crezi organizatia cea mai buna fara sa cunosti propriile limite. Avem exemple nenumarate de la cele autohtone precum Gigi Becali pana la cele internationale si de renume precum Jeff Skilling, CEO al Enron, una din cele mai invoatoare companii ale anilor 2000.

- oamenii tind sa considere aroganti persoanele care detin foarte multe informatii si vorbesc adesea despre tot felul de subiecte. Recunosc ca imi face deosebita placere sa ma aflu in prezenta unor astfel de persoane si nu m-am simtit vreodata atins de aroganta lor insa am intalnit oameni care au cu totul si cu totul alta parere. Am identificat faptul ca oamenii care stiu foarte multe lucruri din unul sau mai multe domenii, pot tinde sa fie aroganti daca nu se concentreaza pe modul de livrare. Este intradevar o provocare interesanta. Nu trebuie sa vorbesti nici prea de sus, dar nici prea ca unor copii mici. Acest aspect ramane la latitudinea acelei persoane bine informate.

- din punctul meu de vedere, aroganta este cand ajungi la extrema de sus a echilibrului dintre increderea in sine si prea multa incredere in sine.

Este aroganta buna la ceva ?

Daca cineva l-ar intreba pe Cristiano Ronaldo, ma gandesc ca ar raspunde pozitiv, intrucat prin aroganta el si-a format un stil care impreuna cu abilitatile sale l-au propulsat unde este acum.

Daca cineva ma intreaba pe mine, am sa ii raspund ca aroganta este benefica in limite masurabile pentru ca daca este folosita cu masura ea inspira incredere dinspre cine o emite. Aceasta incredere se transmite receptorilor ceea ce face ca lucrurile sa mearga bine intr-o organizatie, companie s.a. In concluzie tind sa cred ca orice lider are nevoie de putina aroganta pentru a iesi in fata sau cu alte cuvinte, orice lider care va avea o mare incredere in el si organizatia sa are sanse la un moment dat sa fie catalogat ca fiind arogant. Provocarea ramane ca acesta sa creeze o balanta intre increderea pe care o simte si cea pe care o emite.

Ce este aroganta mea ?

Este un mix intre entuziasmul si pozitivismul meu imbinat cu ideile ce nu numai ca le am, dar le si vad puse in practica din momentul in care incep sa le exprim altora.

Este lupta pe care o duc cu mine dovedindu-mi ca pot orice, ca sunt capabil sa realizez aproape orice imi doresc.

Este lupta de echilibru pe care o duc intre increderea pe care o am in mine si ceea ce fac si depasirea acestei limite maxime de incredere pe care o poate avea un om.

Este actiunea prin care ma lupt cu entuziasm sa imi fac auzite si crezute ideile si vizunile asupra viitoarelor proiecte ce le doresc realizate. Traim intr-o societate  educationala in care avem nenumarate exemple de limitari de creativitate si inovare. Putini oameni stiu sa ofere un feedback constructiv, in special cei apropriati care nu mai aloca timp sa il impacheteze frumos si il ofera direct, poate chiar daunator pe moment. De multe ori oamenii tind sa inceapa cu un feedback negativ iar din acest motiv eu tind sa vorbesc in continuare cu entuziasm si sa vorbesc primul parerea mea.

Va aduceti aminte de sentimentul acela din copilarie in care aveati o idee foarte tare dar parintii sau cei maturi nu va bagau in seama ? Era ceva normal, stiind ca tot timpul aveati idei copilaresti doar poate aceea era cea mai buna. Acelasi sentiment il au multi studenti care se regasesc in alte episoade de acest gen in scoli, licee si facultati. Ai o idee foarte buna, despre ora de curs, despre materie, despre educatie si insitutie,  si ajungi la profesor sau cine e in fata iar sansele si entuziasmul tau e diminuat. Trebuie sa recunosc ca sunt oameni care asculta, dar in majoritatea cazurilor sunt blind listener.

Ca o consecinta a acestor episoade, vad tineri  in jurul meu care au idei foarte bune poate chiar geniale, insa aceste idei tind sa ramana in anonimat. De ce ? Pentru ca  nu sunt auzite de cine trebuie sau pentru ca aceste persoane nu lupta destul de mult sa se faca auziti de cine trebuie.  Este drept ca traim intr-o era in care se scriu si se vorbesc foarte multe lucruri. Inca nu suntem obisnuiti sa sintetizam, sa comunicam scurt si la subiect insa adaptarea pe termen scurt la acest trend necesita o lupta mai mare in a te face auzit, in a-ti exprima ideile si viziunile.

Concluzie

Ma bucur ca am ajuns sa studiez conceptul arogantei pentru ca in acest fel am invatat sa o identific, am invatat sa o caut unde eu nu imi dau seama ca o fac. Mai important decat identificarea ei este moderarea ei intr-un echilibru bun aflat intre minimul increderii in sine si maximul acesteia.

In incheiere as dori sa adresez un mesaj cititorilor si tinerilor, ce reprezinta viitorul acestei societati. Continuati sa luptati pentru ideile si visele voastre indiferent de ce cred bine dar in special rau cei din jur. Acceptati critica constructiva si nu pe cea distructiva. Daca vreti sa realizati ceva mare, fiti constienti ca nu va fi deloc usor. Daca nu e usor ceea ce faceti, continuati ! In acel moment puteti fi siguri ca va indreptati spre ceva mare !

2 Comments

  1. Multumesc Eugen. Ma bucur ca ti-a placut ! Interesant si articolul impartasit de tine.

Leave a Reply

Your email address will not be published.